poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-05-26 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Un pictor ne-a făgăduit un tablou. Acum, în New England, am aflat că a murit. Am simțit, la fel ca alte dăți, tristețea pe care o încerci când înțelegi că suntem precum un vis. M-am gândit la omul acela și la tabloul pierdut. (Numai zeii pot făgădui, fiindcă sunt nemuritori.) M-am gândit la un loc dinainte stabilit unde pânza nu va fi atârnată. M-am gândit apoi: dacă ar fi aici, cu timpul ar ajunge un lucru printre celelalte, un lucru și nimic mai mult, înscriindu-se printre zădărniciile și obișnuințele casei; acum e nelimitat, necontenit, în stare să ia orice formă și orice culoare și fără a fi legat de nici una. Într-un anumit fel există. Va trăi și va crește ca o muzică și va fi cu mine până la sfârșit. Îți mulțumesc, Jorge Larco. (Și oamenii pot făgădui, fiindcă în făgăduință există ceva nemuriror.) traducere - Andrei Ionescu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate