Ne-am irosit junețea prin zoaie și păcate,
Crezând c-atunci când se va uza și încreți
Cum șerpii-și schimbă pielea vom lepăda-o-n spate
Și noi și alta nouă în schimbu-i vom primi.
Acum ne bate-n poartă sfios înțelepciunea
Și-o-mbrățișăm de parcă ne va putea salva
Cu semne de-ntrebare, negații și minciuna
Sofismelor de noaptea în care vom intra.
Tot ce-am pătruns cu mintea și ce am strâns cu trupul
În ani o să rămână la urmă pe hotar
Al nimănui, căci moartea nu are niciun scrupul
Și rugile și mita sunt toate în zadar...
Cum negura fetidă se risipește-n zori,
Și tu de jaful morții scapi prin moștenitori!