poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-05-23 | | M-am trezit într-o noapte din somn, în vis, se făcea că mi-am smuls rădăcinile în staţia Dej Călători, soarele era negru, iar luna străngea de pe peronul cu oameni supărări, din eclipsa soarelui trecut- mângâi şi eu rădăcini uscate apoi caut rosturi printre oamenii gri ascunşi şi ei în adâncuri de vagoane. Dintr-o clipă în alta, pe osiile primului tren sosit cresc case noi, cu vameși, cărora le e frică să coboare- din podul gării, grăbit împletesc în pene de porumbei rătăcite, peroane înalte. am cerut azil pentru o noapte, din paleta mai marilor gãrii cerșind liber pădurii în a ei casă să crească, din colivii și difuzoare stricate toate păsările cerului oprite în stația Dej Călători să le calce pridvorul, să nu mai ceară azil, nici mas de o noapte, doar pădurii virgine- adorm visând rădăcini, pod pădurilor păsări. În cinci minute pornește trenul de la linia cinci cu cinci vameși, și-n coruri, ecoul înfrânt cândva răsună: treziți-le'n șoapte! Poftiți, zburaţi din poduri de gări și vagoane, păduri vă aşteaptă, peronul e sub dealul cu flori și rădacini de altoi vor crește'n pădurile toate.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate