Marea
uluită de atat de mult albastru,
vălurește indecisă,
să vă ceară sau nu
explicație!
- M-ați furat,
sau doar cerul
se oglindește-n voi?
- Am adormit printre flori de cicoare
colorându-ne!
Vinovați de prea mult albastru,
ochii își coboară pleoapele,
vâslind prin lumina
din care s-au născut!
Clipe invidioase
zdrențuiesc cerul în picuri albaștri,
înghesuind zorii
în diminețile lui ianuarie!
Lanul de in,
frate întru culoare
își coase clipele în chilimuri,
eliberându-și visele
pe cauțiune!
Prea gingașele zorele
țâșnesc în curcubeu albastru,
înviindu-vă irisul!
Doar eu mă scald în albastrul lor
și renasc,
renasc nălucă de înger!
Miros a cer,
a mare
și-a ploaie,
sfioasă ofrandă
pe-altare