poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-05-15 | |
De îmi vrei, târziu, piciorul
Lasă, glezna, n-o vrăji! Nu pândi ca prințișorul Ochii mei cei pământii De la margine de raiuri Zilei calde, pribegie Paradisuri de pe plaiuri O studentă din Regie; Mult uitat-a noua lună De prin zodii răsfirate Să mă dea pe mine, strună Tălpii mult desferecate. De coți trupul, află trupul Cel de dincolo de uși Răvășit e iarăși stupul Și atâția corcoduși De coți mintea, nu e mintea Ci un strai amăgitor Răvășit e iarăși Pintea Dar sunt tare, de picior. Să îmi prinzi, doar azi, trei fluturi Porumbei, doar azi, să-mi prinzi Ce frumoasă ești când scuturi Chipul tău, iar, în oglinzi! Îți vorbeam de lumi, azi, rare Mă ghiceai, de după dans De-mi vorbești, și azi, arare Păcăleli sunt... în balans! Părul tău prea roș mă udă Jucăriile de pluș Îți șopteam, mai ieri, zăludă Să nu zici de corcoduși! Ieri, ce zi de după ușă! Ispiti-vor cu parfum! Uită-ți șarmul, corcodușă! ”...Căutarea-ți de nebun!” Să rup vraja pe din două Mult, mi-e dor de tine, parcă... ”Cer, mai tare, pași de rouă Și un strop de mânătarcă!” De mi-e dorul tău rapace Sunt scrisori și călimara Multe vorbe-mi vin încoace Să te-asculte, mie-mi, seara! Dar i-un glas ce tot mă cată Și mai zgreapțănă, puțin, O pisică răsfățată La un strop curat de vin. Ești o mâță? Sunt pisică, Cotă sticla cea de lapte, Că-ți veni, statura mică Să mă prindă... pe la șapte. Să-mi aduci, iar, lăcrămioare Cu stejarii, să-mi revii... Floarea lacrimei mi-apare Ochii mei, cei pământii... Nu mai zace, cam acrită Să tot coți, de prin magii Că e lumea amăgită Ochii tăi, azi, mult, zurlii. ... Ea și-ar vrea mătase albă Steie, ea, în mult parfum... Multe stele zac prin nalbă Și mă-ntâmpină, pe drum... Margine, dă-mi paradisuri Se așază, șah, la noapte! Stelele n-au, azi, permisuri Dar lipiile-ți sunt coapte! Mult e zor, dar amăgire Căci studenta numai fum! Zac, pe drum, numai safire Corcodușu-mi, de nebun! De îmi vrei, târziu, piciorul Lasă-mi, glezna, n-o urni! Nu pândi ca prințișorul Pe femeia din pruncii... Văd prin ceață, numai bine Cât să plec din calea ta Ronțăiesc, de mult, grisine Dragostea nu m-o `videa... ... Ochii tăi, căprui, mătase Părul tău, mătase, iar Mă mai doare pe la oase Și mă arde, mult, cu jar! Ci mai repede ca vântul Depărtează-te, nițel Cred că-mi bate părul, vântul Cum pierdut-am ... de-un cercel. Că sunt mov, iar, după straie Și tunica mea e mov Apărarea mi-e copaie Și dosirea, lâng-alcov... Să deschid, din nou, fereastra... Tu, la coapsă, nu pândi... E doar luna cea albastră Cu o mie de copii. Ai venit? Că mi-a fost frică Și strigam atât de des... și iubirea-ți o pisică Ce-mi dădea, prea mult, înghes. Sunt bătăi în ușă, oare Ziua asta... stau ca-n rai... Văd iubirea ce-mi apare În al cincisprezece mai.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate