Kabir spune: „O, Sadhu! Ascultă-mi cuvintele
nemuritoare. Dacă-ți vrei binele, cercetează-le
și cumpănește-le bine.
Te-ai înstrăinat de Cel Care te-a Făcut, din care
ai izvorât: ți-ai pierdut înțelegerea,
ți-ai cumpărat moartea.
Toate doctrinele și toate învățăturile izvorăsc
din El, din El cresc: cunoaște lucrul ca fiind sigur
și n-avea nici o teamă.
Află de la mine vești despre acest mare adevăr!
Al cui nume îl cânți, asupra cui te concentrezi
în meditație? O, ieși odată din
această încurcătură!

El șade în inima lucrurilor, de ce să cauți
liman în pustietate?
Dacă îl pui pe Guru la distanță de tine, atunci
nu faci decât să cinstești distanța.
Dacă Maestrul ar fi într-adevăr departe, atunci
cine altcineva creează în chiar
clipa aceasta lumea?
Când îți închipui că El nu e aici, atunci te rătăcești
din ce în ce mai departe
și-n van cauți lăcrimând.
Acolo unde e departe de tot, El nu poate fi atins:
unde e aproape, El e însăși beatitudinea.”
Kabir spune: „Pentru ca slujitoru-i să nu îndure
chinul, El îl pătrunde peste tot.”
Cunoaște-te așadar pe tine însuți, Kabir,
căci El e întru tine
din cap până-n picioare.
Cântă de bucurie și rămâi nemișcat
pe locu-ți din inimă.



Traducere Stela Tinney