Când mie nu mi-e teamă, nici ţie nu ţi-e milă
Şi-ţi peticeşti trecutul cu umbra mea umilă
Îţi laşi cămaşa udă să-ţi cadă la picioare
Şi repetăm păcatul când teiul dă în floare

În dimineţi de ceaţă doar umbra mea te cere
Şi-ţi spun că e adio, şi-mi spui la revedere
Îmi spui că se mai poate, şi strig că nu se poate
Şi-ţi memorez tot trupul în fiecare noapte

Îmi spui că e iubire, şi-ţi spun că e menire
Dar mâna mea e rece pe coapsa ta subţire
Şi când oraşul tace sub ropotele ploii
Ne recompunem soarta din floare de magnolii

Şi timpul nu mă iartă şi vremea nu te iartă
Scântei de întuneric sub aşternut de piatră
Iar umbra mea de flăcări se lasă peste tine
Şi-ţi reconstitui trupul cu rănile din mine