poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-04-25 | | voi ce sunaţi din micul Paris, aici berzele-şi caută cuibul pe cer și maidanezii'și strigă dorul de casă, certăreți, doi viermi într-un cuib de copac îşi vor locul de joacă'ntro cracă cu obloane deschise în muguri, dulce casă, în merele coapte, ei cată alo! micul Paris? oameni pictaţi cu feţele-n poală se întorc, cei plecaţi de demult- am văzut tramvaie goale cum trec un vultur cu lacrimi oarbe, în gară, pomană vă faceţi, reavăn pământul, apa cetăţii o scurge, cișmea ruginită păcatele-ți spală doar melcul nu-i singur, își poartă a lui casă, adevărat amanet sufletesc, când licuricii se aprind ca asfaltul printre atâtea statui decorate două fiinţe cu greaua povară din luxul cetății, uitat de o țară ei, greul urnesc în oraşul cel mare, din micul Paris nu mai e loc pentru iarba verde de acasă, la graniţa lui, chipuri pictate în poală sfârșesc, anii puţini ce-au rămas din ochii triști, prinși într-o sfoară, spre gara ce are'o cișmea ruginită, pornesc, dar dorul rămâne statuie de ceară.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate