poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-04-14 | |
Ce ne facem de avem
Sinele în noi, să zicem Care fără să putem Ne absoarbe când nu trecem, Gândul peste ea putere A privi alături dară Să trăim fără avere Ce în suflet stă de-o vară. Căci el trupul reînvie Când răsare primăvara Ca atunci când stă să fie Viaţa dusă parcă-n doară. Dar, când singuri nu vom sta Şi voim a fi mai bine Pentru mine, pentru tine Poate chiar altcineva, Eul va fi mediantul Ce cu grijă el planează Între Sine şi adică Cel ce ne tot guvernează, Supraeul cel moral Cu ale sale norme dure Ce se vrea a fi-n aval Tot ce-i rău şi ne corupe, Care vine de din noi Şi tot vrea să se pornească Peste câmuri, peste deal Doar ce-i bun să nu-i priască. Eul, cel ce conştient Ţine frâul cu speranţă La necazurile toate Ce el Sinele trenează, A pornit o nouă sfadă Cu al său stăpân fidel Căci de vrea, el tot pozează Într-un şef mai mititel. Supraeul, cel de sus Nu priveşte cu ochi buni Tot ce iese din apus Din infernul cu nebuni, Căci doar Sinele nu-i om Nu doreşte împăcare Între Eul cel mai domn Şi el omul în formare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate