Când adie vânt de vară
Peste cerul alintat
Se prăvale marea-n seară
Peste câmpul luminat.
Tropăind în deşteptare
Soarele vrea să înscrie
Şoapte dulci şi desfătare
Mării, celei ce învie,
El simbolul de iubire
Amalgam şi luminare
Fapte dulci, cu bucurie
Din măreaţa resemnare.
Cerul e amorul clipei
Iară marea, veşnic este
Un stindard ce redă stipei
Armonii, gânduri celeste.
Suflă vântul către mare
Dar el soarele poznaş
Uită ce e fără cale
Şi zâmbeşte mintenaş,
Căci din marea cea mai mare
Doar el visul mai apune
Şi nu e asemănare
Între cer, marea şi lună.