Casa în care m-am născut mă visează
Și mă cheamă prin somn când dorm.

Întotdeauna am știut că poartă în carne
Adâncuri pe care numai eu le-aș înțelege.

Azi mi-a descoperit iernile în care
Îmi îndepărtase zăpezile de părinți
Și umbra frigului întins din soare
Ce cu uși a ținut-o departe de ei.

Trupul cu care mă înconjură încă e cald.

În somn e viu. Ca o făptură care caută
Să își adâncească rădăcini spre a își ființa
Întunericul din care să se poarte spre uitare.

Pe strada din fața casei în care m-am născut
Era atât de gol încât nimeni nu trecea.