Vezi, raiul e o casă din Muscel,
Tot prin livezi de stele sui la el.
O casă albă cu ferestre mici,
În care îngerii sunt rândunici
Și sufletele stau în cuibul lor,
Ca pui golași sub strașină de nor.
Din când în când o rândunică-i ia
Să-nvețe zborul cerului cu ea,
Și Maică Domnului stă în pridvor,
Se bucură de cel mai simplu zbor.
Stă în pridvor, lucrează un năvod
Cu care o să mântuie norod,
Iar Dumnezeu, și duhul sfânt, și fiul ei,
În casă stau la masă câte trei.
Vorbesc de muncile de pe pământ,
Ca gospodari chivernisiți ce sunt.
Vorbesc de rodul viei, de-anul bun
De prin podgorii cu livezi de prun.
Pe Maică Domnului o doare inima,
Căci mreaja mântuirii se gătea.
Se-apropie înfricoșat județ:
Acolo doar pe suflet să pui preț.
Lung trâmbița din urmă a sunat
Pe ceruri ca un tunet depărtat.
Și drepții vin acuma câte doi,
În straie albe ca în sat la noi
Când merg flăcăii-n târg să tragă sorți.
Moș Patru strajă stă la patru porți -
Cu zgomot surd se-nchide poarta grea,
Afară gloata răilor gemea.
La Scaraoschi arde în cuptor
Foc blestemat, pârjol dogorâtor.
Le face necuratul doar un semn,
Ca pâini îi ia lopata lui de lemn.
Cu furca dracii mai mărunți împung -
Iar vaietele lor la răi ajung.
Aude maica plânsul tuturor;
Se-apleacă blând prin stâlpii din pridvor,
Desfășură năvodul și îl lasă
Să cadă printre stele ca o plasă.
Alunecă pe Calea Robilor,
De zodii s-a ferit tremurător.
Mătasa lui e-argint curat la lună,
E aur când dă soarele s-apună.
Și ca scobari și mrene de pe Olt,
A pescuit în mreajă iadul tot.
Cine-a rămas în plasă, e scăpat -
Cine-a scăpat din ea, e blestemat...
Mario, care scapi păgâni și hoți,
Azvârle iar năvodul dacă poți!
Mario, mreaja ți-o aștept de ani,
Eu, robul tău Ion de la Miorcani.