Uite aşa şi pe dincolo
Când este să fie De Bucurie, este
Pentru că numai Bucuria Învierii
Este cea netrecătoare şi neînşelătoare
Iată-mă frate, în pragul Triodului
Pregătindu-mi cântarea-n Tripticul Bucuriei
Începută printr-o tânguire de smerenie
Cântată-n corul Îngeresc
De chipul lumesc, cu dor Dumnezeiesc
Uşile pocăinţei deschide-mi mie,
Tu, Împăratule Ceresc, Dătătorule de viaţă

Trec tristeţile şi fericirile
Prin mintea şi inima omului
Profesoara de bucurie, la lecţia cu numele Amintirea
Stă de vorbă cu Jumătate de Infinit
Cealaltă Jumăte, mai mare, sau mai mică
Martoră intimă, îşi dă cu părerea
Dacă da sau nu
După cum cade banul
Cap sau pajură

Mă învăţase femeia de la Pescărie
Să privesc depărtările-n pumn
Ca prin ocheanul din lemn de soc
Din cânecul săsesc pe care-l cântam în copilărie
Cu Domnul Învăţător Ventz
Care mă învăţase şah
De ajunsesem să-l bat
Pe unchiul meu, Aurel


Cu cotul pe zmeul de hârtie
Îmi aduc aminte de Plaja de la Costineşti
Cu sentimentul de dor
Dor de mare
De vânt şi de soare
În care să strecori
Câte un vers
Din universul poetic al iubirii

Şi dacă stăm şi-o cugetăm pe cea dreaptă
Azi, de Dragobete, cu iubire, ca-n toate zilele
Pe fond sonor, cu cuvintele tărăgănate ardeleneşte
De aici, din locu-n care chiar se vede Infinitul
Revenim la o suflare-n inspirata Sărbătoare
Cu cantări de pe-o cărare, coborâtoare la mare

Aici suntem în casa cu iederă
Unde-a avut Dorra logodna şi nunta cu Pongo
Unde şi-au făcut aricii comandament
Teren de antrenament pentru actorii recitatori
Jucătorii cu mărgele de sticlă şi cu cele trei surori
Despre care-mi povestea Domnişoara Inspiraţie
Că aşa şi pe dincolo...

Copila cu chitara pe care-am cunoscut-o la început
A crescut, a crescut şi iată-te acum femeie
Cu calul la păscut în costreie, la Pescărie


Profesoara de Bucurie mi-a scris

“Cântecul şi poezia ta mi-au dezlegat nodul din gât
Într-o ploaie de lacrimi de pocăinţă şi de dragoste
Ma luat de pe drumul pietruit şi m-a dus în codrul verde
Unde tot ce-i uscat se transformă în muguri
Aici vrăbiuţa mi-a ciripit despre multumire
Şi mi-a arătat cerul plin de bucuria Sărbătorii Invierii..
Florile albastre cu atingerea lor graţioasă
Mi-au mângâiat privirea obosită de vântul aspru
Iubesc florile, pomii şi păsările
Pentru că ele mă ţin peste timp
Aproape... tot mai aproape de Grădina Edenului...”


Constanţa, miercuri, 24 februarie, 2021