poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-02-12 | |
sunt un om care nu mai crește, ci stă pe loc în bătaia vântului,
în mine se adună praful și tutunul uscat din vremea de demult, când fumam țigări cu gust de mentă, astfel încât doar organele mele ascunse vederii poate cresc, dar numai Dumnezeu le știe. sunt un caz clinic, disecat și preschimbat în planșă anatomică, cu ochii mari, bulbucați, de culoarea violetelor timide. probabil că sunt încă vie, fiindcă îmi place boarea serii, undeva pe un țărm păzit de stabilopozi și far. aici erau pașii mei și mai departe, vreme de vreun ceas, erau picioarele mele, aici erau buzele mele sărate de vorbele triste despre moarte și libertate și la vreun metru distanță curgea sudoarea de pe fruntea mea, ca apa dintr-o stalactită... presupun că ați mai văzut oameni care strigă după ajutor și la un kilometru de-abia găsiți trupurile lor, corzile lor vocale încă vibrând, buchetul de maci și albăstrele pentru ultima lor nuntă campestră, partitura pentru pian sau solo de vioară. sunt un om amărât de gustul vieții și alb precum zăpada din munți. mă împărățesc cuvintele și cântecul, dumineca și dragostea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate