La capăt de lume

Am răscolit pământul
bătucind ogorul şi dorul mărunt
mâinile amândouã-l sãrutã,
e stânga ori dreapta,
ori umbra credinţei tăcută
dând pacea gliei, pe iarbă cositã
descânt

Cu poalele palmei ating nucul
din ramul de ieri răsãrit
pãmântul e vrednic,ocolul,
ca lutul măririi la casă cu oameni
el prispă se face, norul
ÅŸi rugul,
umbră cu flori

Mai colo,pe uliţa nouă
pământul se coace-n culori
descântă ulcioare cu brâie,
din soare lutul petec a frânt
şi-n umbra cărarii de smoală
mai cerne lespezi de sticlă
iar la capăt de lume se aşterne
mormânt.