încă o oglindă spartă
o apă înghețată în care lovesc cu pumnii cerșind încă o gură de aer
știu să înjur pe toți dumnezeii cât să simulez curajul
să înfrunt colțul patului și unghiurile ascuțite din geometria înconjurătoare
poate dacă mă izbesc zi de zi de același perete voi deschide o ușă
poate dacă strig destul de tare ceasul va înceta să mai bată într-o sticlă mereu goală
poate voi învăța să citesc într-o vânătaie ca într-o ceașcă de cafea
poate e semn bun dacă văd un soare negru
o fisură e un drum care sigur duce undeva
poate dacă fac un pas înapoi
poate dacă mă decupez perfect din oglindă
poate într-o dimineață voi găsi ieșirea