această continuă deraiere
de la finalitate

ascunzându-se
în tine
în mine
încă din ziua aceea
în care am ales carnea fructului
în detrimentul Iubirii

și ne-am pierdut
aproape concomitent
ochii
dâra de Dumnezeu

dar noi suntem
rămânem
niște iluzioniști
chiar dacă de regulă zâmbetul ne îngheață
chipurile de figurine ambigue... moartea

niște saltimbanci automeniți
să uite constant
de fiecare dată când ar trebui
să se apropie
de capătul liniei

ceva foșnește

sunt poate firimiturile acelea vegetale
corpul delict al descompunerii inimii