sunt poet cuvintele-mi sunt arme
să alung moartea din lumea chinuită
să nu o mai las speranțe să sfarme
dorința mea pură-i forță nebănuită.

lumea mea răscolită de viruși mortali
îmi provoacă dureri inima sângerează
timpul furibund decimează fractali
fericirea mea pare că hibernează.

aștept cu nerăbdare blânda primăvară
să mă vaccinez să mă protejez
să nu mai simt că viața-i o povară
în valurile mării veselă să plonjez.

înalț o rugăciune către Dumnezeu
să se îndure grabnic de poporul meu.