era dimineață și te-ai așezat lângă mine
mâinile îmi erau pline de iarbă
poate de iarba fiarelor
am vrut să-ți descui umbra
cu umbra mea învelindu-te
fusesem de balzac și scrisesem regina trandafirilor
învățasem de la șamani să fiu liniștit precum apa oceanelor
provocând infinitele nevoințe ale cerberului
cap alb cap negru cap galben
voise să muște din mine cu furia ta prefăcută
cu care tu ai mușca din mine lasciv
sfărâmând pumnul de stele cheltuit la jocul de tarot
,,mușcă din mine”ți-am spus
mai încolo se pot descifra tahionii
forța luminii cu care ai mușcat din mine
atât de complicat
să naști un copil cu părul de aur
mistuitorul basm al începuturilor
a trebuit să-ți dau un nume

de motocicletă care atinge 410 km/h
de helicopter dinadins pregătit de moș crăciun

de F21 indian de racheta rakeților de la kremlin
gândul tău de dor a depășit de mult 33mii km /h
îmbălsămat în solemne imnuri ale morții îmi aud nemurirea
uneori oaia mușcă din lup ca un sfârșit al fenomenelor
mai târziu am văzut mâna lui leonardo cum ne –ncătușează
mâna ta albă
albul din pânzele târzii ale lui Leonardo
am vrut să-ți spun
TU ȘTII CĂ NU MĂ JOC DE-A NEMURIREA
erai mai frumoasă decât orișice lucru imuabil din lumea fenomenelor
purtai mască
mai mult din igienă
decât dintr-un sonet mâzgălit w. shakespeare
apoi am aflat
shakespeare ca să fie shakespeare& pentru a nu-și uita rolul
se uita mereu fix la doamna cu mască mov
se pare siguranța statului trimisă de elisabeta
purtam mască
apoi am aflat
dacă știi să desfaci masca de covid
vezi mai clar semnul fiarei 666
decât ai alerga să mă sfărâmi cu dragostea ta
într-o cameră nemobilată a cărei singură formă de existență
este dragostea și dezvățul
eu sunt un foarte bun reporter de știri proaste
străbunicul meu avea o bâtă zdravănă pentru a dresa satul
eu un cuvânt în plus față de masonerie
a nins
am vrut să ningi peste mine
am vrut să fii cu mine recitind codul lui da vinci
să ne urnim cu viteza verbelor rostite de leonardo
spre bătrânețe leonardo acorda audiențe numai regilor
eu nu te-am rupt din coasta mea
doar te-am rupt din munți /myosotis/
și te-am ținut în mână
să nu mori
să m-adulmeci într-o cană cu apă
să adormi
pentru tine am devenit ANAHORET
și viața ta de tahioană
care-l bocește pe orfeu
precum macedonia oglindinduse-n ohrid