Chip tânăr privirea
Se oprește în gând
Ca primul orizont
Din răsărit.

De acolo se deșiră întregului pământ
Fardând genele, rujând buzele,
Pudrând obrajii, conturând ochii
Cu margini de lumini.

Pietre i se rostogolesc din carnea tăcută
Târându-se prin veacuri spre mare.

Ruine care visează să înoate.

Din umbre îi cresc sprâncene pe chip
Și sub ele vederi care
Deschid uitări.

Tânăr trupul gol al privirii
Mă poartă pretutindeni în gând.