și totuși haina lui era mult prea apretată
gesturile timpul tot decorul acela peste care
se așezau vrăbiile praful îndepărtarea

nimeni nu le ghicise sălașul
el nu avea chef de melodrame
ea se trezise să iubească

într-o doară se încumetase un pictor
rămăsese cu lumea în aer

dincolo
valurile cu hieroglife zbaterea sirenelor
oropsite de lipsa de tandrețe a pământenilor
câte un catarg lăsat la voia imaginației

cum și întâmplarea asta într-un registru muzical derizoriu


haina lui era mult prea apretată
picioarele ei nu își găsiseră încă locul
pe canapeaua cu vedere la mare
pantofii înguști de împrumut
mâinile strânse la spate
într-o expectativă
a execuției

ceva foșnea
într-un cântec cenzurându-și vertijul
deasupra abisului

să fi fost păsările!?

iubirea te lua te străpungea
îți scotea măruntaiele din tine.