În sămânța din care va răsări pădurea întreagă
Sunt toate părțile bărbătești și femeiești.
De aceea rădăcina pădurii e androgină
În toate umbrele ei.

Înfierați în acest lanț,
În fiecare tată sălășluiește o fiică
Și în toate fiicele viitori tați.

Iar în mamele lumii visează toți fiii
Că vor dărui nașteri tuturor fetelor
Care vor deveni mame ale altor tați.

În această ființare din fiind-ul ființei
Viața este golită și din el și din ea
Și ascunde adâncirea orizontului
În orizont din orizonturi.

O împletire în care sâmburele semințelor
Din sine risipește infinitatea
Tuturor nesfârșirilor.