locuiesc într-una din picturile
negre ale lui Goya
mă trezește o idee
un dor un vis solar
niciun pas între uși închise
doar un curcubeu alb-negru

scriu despre tine
și simt că atunci când scriu
doar trecutul există
doar eu și cu tine
într-o poveste cu gust de copilărie
de măr copt
de soare desenat cu degetul pe un geam

între pereții aspri plini de obiecte fragile
cuvintele alunecă pe gheața inimii
diminețile se rotesc
în jurul meu fluturii
trec deodată în alt anotimp
și urcă la cer
soarele răsare tot mai târziu
lumina se cerne
prin plasa păzitorului de fluturi

inima trebuia să fie verde
inima verde trebuia să fie
nu roșie
nu neagră
nu împărțită la doi