Dragostea nu are nume,
Nume nu ai avut nici tu...
La început ai fost o dorință
De a mă revedea mic, neputincios
Și speriat de lume.
Îmi imaginam că vei fi blond
Cu ochi căprui și scânteietori,
Ca stelele pe un cer de iarnă.
Mă gândeam la tine în orice anotimp,
Te chemam fără să știu,
Dar eu încă nu eram pregătit să mă joc!
De multe ori Dumnezeu e luat la rost,
De toți și toate deopotrivă,
Fără a avea răbdare
Pentru nimic.
Eu am vrut să-i spun că m-a cam păcălit,
Am vrut să-ți spun ție
Că m-ai uitat,
Dar tu încă nu erai.
Într-o zi cețoasa și rece
Ai apărut,albastru ca un marțian.
Erai tu, un omuleț.
Uneori nici nu realizez
Că minunile pot deveni realitate,
Au doi dințișori
Iar după ce spun de zece ori:
Mama!
Șoptesc zâmbind:
Ta-ta-ta-ta-ta....