tu-mi ești întâia iubire
cea mai reală simțire
al tău zâmbet ireal
l-a facut pe al meu banal
dar eu sper ca si tu observi
ca-i putut inima sa îmi rezervi
si acum la aproapele final
sa ma faci un criminal
si probabil te intrebi cum?
nu i nimic, că imi asum.
mi-am ucis speranța si dorința
singura mi-am creat suferința.
cum te uiți la noi acum?
fără scântei, fără fum?
doar iubirea e prezenta
că pasiunea e absenta.
a plecat tot mai departe
si a obosit să-ți poarte
zilele si nopțile-n spate
să le faca ea pe toate.
sa stii, nu te învinuiesc
dar inca ma obișnuiesc
cu ideea de "Eu" si atât
cu un "Tu" nehotărât.