Fericirea lumii se împlinește din fiii pântecului
care se nasc din bucuria femeilor
ce visează că îi vor naște.

Viitorul acestei fericiri crește o lume
din imaginația mamelor care nu există.
În el ele poartă copiii pe care
îi nasc din visele lor.
Copiii pe care își doresc să îi nască,
deși sunt nenăscuți, sunt vii
în pântecul visului lor.

Asemenea pescarilor care își imaginează că mănâncă
peștii pe care visează că îi vor prinde,
mamele imaginează copii fericiți.

Un pește înota prin adâncul albastru al cerului.
Plutind se gândea la gândul mamei sale
în care fusese visat întâia dată.

Un pescar arunca năvodul în orizontul ființei sale.
Se gândea la peștele pe care îl va prinde
și la copiii acestui pește pe care
mamele lor visau să îi nască.