Poetul uneori se îmbată
Ca să cadă inspirației pradà
Dar când se trezesc din alcool dânșii
Văd că au reuși numai prostii
Dar pus un strop de alcool în cafea
Atunci reamintește dragostea
Fiecare băiat îndrăgostit
Este mai greu poetic de pornit
Dar începând versuri va scrie
El nu are destulă hârtie
Să ducă opera mai departe
Pe aproape o întreagă carte
Iar ea merge mereu înainte
Să ne parvină idei în minte
Cred că este ea frumoasa de muză
Mereu zâmbește și nu acuză
Poate suntem noi de modă veche
Femeia care se și respectă
Folosește metodă corectă
Și nu cere de la bărbați milă
Trece real ce scrie pe filă
Noi tot scriem unii despre alții
Tratându-ne ca și confrații
Dar ele nu vor să bea ca noi
Și ne spun că suntem cel mai rău soi
Nouă ne place câte o acuză
Din instinct matern avem muză
Așa vrem și noi să se ofere
Și le mai păcălim cu o bere