poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-11-09 | |
Infinitul nopții cade în decorul autumnal
Firavă-i paloarea lunii după cenușii nori, Scârțâie în vie vântul ca în veștede viori Solitar poetul suie gâfâind abruptul deal. Îl adastă pat de frunze slobozite din arțar Fiecare păstrând focul verii care a trecut. Salutat cu foșnet trist, melancolicul tăcut Se întinde să pătrundă în al viselor hotar. Pe întunecate slăvi lunecă ciudate umbre, Luna nouă e ciuntită ca un leagăn de opal. Cer lipsit la ore rele de tot farmecul astral Pare sălaș de strigoi în cortegiile sumbre. Plumb de ceas înaintat peste leneșele gene Vine din urâții nouri ce ating palidă lucire Dar și trup ispititor spre ostenita lui privire, În cămașă străvezie vine zvelt pășind alene. Chip oval de ingenuă din italienești picturi Are ochi care atrag în căpruiul lor himeric. Între coapsele rotunde peticul de întuneric Nu-i ca sânii ce întregesc ai fertilității nuri. Simțind răsuflarea caldă ce-i adie pe obraz, În al frunzelor culcuș biet poet înmărmurit Lasă lin să se întindă trup de zână dezgolit Și din lungă sărutare se nasc clipe de extaz.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate