I. distanțe

fără niciun semn prealabil / în afară de
o foame banală
pe toate clădirile din lume au apărut buline roșii
de exemplu la noi
casa poporului avea multe buline roșii
de câte ori se deschidea o ușă
sau o fereastră
jap!
bulina roșie în capul cuiva
ne-am pricopsit cu asemenea cucuie
toți
pentru că bulina / odată căzută
nu alege

undeva
nu foarte departe
porumbeii rămăseseră absolut singuri
niciun copil cu pumnul plin de grâu
niciun bătrân cu pâinea în sacoșă
nici măcar
o firimitură la picioarele statuii de bronz
închipuind un artist ținându-și vioara în brațe
porumbeii
se-așezau pe cutia viorii / pe arcuș
ciuguleau praful
din nasturii rotunzi / din
pulpana redingotei
cu-atâta praf în gât cum să respiri?
deodată
a început să cadă ploaia
aproape tandru / aproape uman
se desfăceau stropii într-o mască lichidă
n-a mai rămas urmă de praf
leșurile porumbeilor se umflau
asemenea unor mici corăbii duse de ape
în loc de buline roșii
au crescut pe ziduri înflorituri de piatră
ca niște păsări
semănau grozav cu porumbeii

III. distanțe

mă întâlnesc cu mama pe whatsapp
ne spunem lucruri simple / ea
cât a mai pus deoparte
eu / cine-a murit la noi pe stradă
omit cu bună știință să-i povestesc / despre
canale youtube super tari / sau despre
striperii cei adevărați
care-ți bagă fericire-n vene

***

nu-i spun că uneori am halucinații
ca să trec prin canionul nopților
spăl frica într-o apă în două
în multe
dimineața
simt că cineva a săpat în mine ca într-o ocnă
după sarea uscată pe buze asemenea unei dantele cu sclipici

***

între mine și mama nu există secrete
doar unele mici
ne-ar trebui un microscop
să le vedem la altă dimensiune
și să le-nțelegem
nu-i spun ce visez noaptea
mamei îi plac numai visele de zi
alea din care
fetele ca mine își clădesc viitorul

***

odată am făcut o glumă proastă
i-am zis că pe strada noastră ea este singurul mort real
de vreme ce pun în filtru două cafele
și pe una
o torn în chiuvetă


IV. distanțe

am senzația că mi s-a agățat soarele în cămașa de noapte
fiecare pliu e un ac de lumină
malignă
cineva să-mi spună
cu ce autobuz circulă dumnezeu / să-l aștept în stație
numai el are degete suficient de lungi
ca să pună fiecare lucru la locul lui
să-l întreb la ce ne mai folosesc zilele
când morții sunt cărați în camioane
noaptea și sirenele fac pârtie prin auz
când strada a rămas orfană de forfota ei
iar oamenii / între patru pereți
își desfac viața ca la jocul de lego
așteptând miracolul să le garanteze
că timpul nu a intrat în coliziune cu moartea

planeta fierbe în suc propriu / totuși
nu mi-am pierdut speranța
e un capăt de linie chiar și pentru dumnezeu
va trebui să coboare printre oameni
pentru cei diminuați sub cearșafuri de cretă
prezența lui e ca o cheie întoarsă în yala supraviețuirii
ar alunga horcăitul din preajma tubului de oxigen
dumnezeul acesta
căruia îi putem zice și buda și allah
trebuie convins să nu-și rescrie creația

V. distanțe

izolați în case
oamenii citiseră cărți / mutaseră mobile
aspiraseră
nu mai exista praf nici măcar într-o firidă a minții

***

după implozia cu viruși
a urmat o succesiune de revelații
politicienii
s-au rușinat cu cv-urile false / posturile tv
au avut detectoare de minciuni
și tendințele schizo
excluse din grilă

***

vulcanul segregării a devenit calm
mașina
de tuns orgolii
uniformizase căile de acces
în urma călătoriilor lui guliver prin el însuși
singur guliver mai rămasese
să înființeze fabrici de încălțăminte
rezistentă la mersul pe jos
s-au deschis muzee tematice / despre
falimentul trecutului
la întrebarea ce-ați făcut în ultimii treizeci și... de ani
în pană de inspirație
toată lumea a răspuns în cor
am făcut dragoste