Atât de multă zăpadă și flori de copac, pe picioarele tale
nu știi ce să faci cu zăpada de pe ele
cu degetele de la picioare o pătrunzi e pufoasă și moale și dulce
nu știi ce e cu zăpada aceea e vin alb sau ce e
ai zice că e zăpadă și că e floare de copac
pe picioarele calde ale unei femei
stă, deja, cu ele pe calorifer pentru că un pic îi e frig
tremură
e puful cu care se sperie ea, către orele șase dimineața
ți-e frig de mori, dar, dracu, ce să faci cu zăpada de pe picioarele ei
a ieșit din casă, stă desculță, în ea, și se joacă, cu zăpadă, în stânga și-n dreapta
o vezi de la termopane și o zorești, ca să se întoarcă
când i se pare ei că s-a făcut dimineață
și când iese pe trotuarul imaculat și acoperit
(ninsese toată noaptea)
la șase dimineața, nu o vede nimeni numai eu și pisica de la bloc râdem de ea
cum mă lasă tot duhul
ba, și în mine, ai turnat un ditamai zăpădoc
să îi zic când se întoarce, o încântă, pentru că atât de multă zăpadă nu a văzut din copilărie
o să iau și ți-l dau zălog măgarul acela de zăpadă acelora care o adună nu leneșului
ți-o dau de la mine din carne, zăpada, ca să văd ce te faci dacă se topește
bărbații nu înțeleg niciodată ce e cu zăpada și toarnă stropul de vin roșu în ea
să ți se sfințească naibii urechile prea roșii cu vin
stai cu unghiile drept în carnea mea și crezi că ți-e frică
stai în mine cu frică și tremuri
zici că ți-e frică de zgomote și de frigul care s-a apucat să împingă copacii
nu-i împinge, ci-i scutură, îi scutură bine
ce te faci cu tot felul de surplusuri care cad din copaci
ce te sperie, de fapt, cojoacele, în care am pus, ieri, omul de fier
ori nu ai fi să-mi fie femeia care ții, încă, pe mână, un fulg de zăpadă
să te văd cum îl ții și nu pleacă;
dă zăpada aia, înapoi, unui bărbat, pentru că el te iubește
și vă faceți, naibii, un om mai mic, din zăpada aceea
cam asta se vedea la filmul de-aseară era pe B1
preluaseră ceva de pe la indienii tradițional Brahmani
era un mic film
femeile aveau fustele lungi, floare de muson să le mângâie frunțile și bobul de Henna
crinolinele lor albe le ieșeau de sub fuste, până pe picioarele goale
iar la Templul lor înalt aduceau fructe de rodie și lumânări
un băiat din Palat se juca cu boabele întregi de piper
le mărunțea fin cu o râșniță veche și apoi le amesteca prin praf de șofran auriu-pălit
cred că era un băiețel drăguț dar suferea de autism
nu văzusem, niciodată, zăpadă, la el pe pridvor
ci numai
la răstimp arunca la vrăbii
câte o mână de iarbă
și dumnezeului lor cu multe chipuri-putere
iar acela îl cuprindea de undeva de foarte departe
îi promitea ca îl reîncarnează într-o zi într-o pasăre liberă
îl văzuse, în schimb, îmblânzitorul de șerpi
și îl mângâiase pe păr, bărbatul acela, și îl trimisese pe băiat înapoi la maică-sa
niciun șarpe nu se atingea de băiat
și nici răul
ei ziceau că duhurile brahmane îl apără dar și îmblânzitorul
pentru că toți oamenii sunt mâinile dumnezeilor lor și al zeului cu foarte multe brațe
i se făcuse milă și nu îl lăsase pe băiat să se apropie
prea mult de coșul cu cobre,
ca să le îmblânzească, de nebunuț ce era,
sub ochii cu khol, mai negri ca noaptea
arătai cu degetul către
un iepure de la circ tu erai iepurele de la circ te uitai la tv
și râdeai erai femeia mea iepuraș
ai fi vrut să îl iei la tine pe băiat și te-ai speriat
aveai nevoie de trei kilograme de bunătate
dar zăpadă era destul de multă la noi
se vindea la piață și la Lidl market, drept în Centrul Universului
e ca și cum te-ai reloca, din România, undeva mai la Nord unde ninge opt luni pe an
și te-ai muta apoi, cu sufletul, într-o filozofie mai amplă de
la sud sau de la răsărit
unde femeile pică de fraiere mai mereu și iubesc prea mult un bărbat foarte înalt
da, îi dai tu băiețașului Brahman de la tine din palmă
niște zăpadă
nu te las, știi, un gram de poveste se duce la Polul Nord
și îl vei culege cu mâna chiar de Crăciun
da, o să îți cumpăr un brad, o poveste și-un brad
tu să îmi dai scorțișoară, batoane, și cutia de ciocolată prea fină
pe care eu tot o cer și-o aștept
și nucile astea pe care nu le pot sparge acum
rogu-te
lasă dracu oglinda aia
în care mă văd eu
și vezi ce faci când ninge să te iei cumva la păzește-mă tu
nu mai visa, prin zăpadă, o mie de răvașe cu poezii genunchilor tăi
și vezi că ți-am adus prăjituri și un kilogram de morcovi pentru supă
cheile tale de la mașină s-au pierdut, deja, în tren, nu o să mă mai întorc înapoi
sub ochii ei cu khol o să mor ca un prost
stropindu-i amândouă picioarele cu vin
cine e ea
nuca mea tare, femeia
...femeile aveau fustele lungi, încrețite, floare de muson să le mângâie frunțile și bobul de Henna
veșmintele lor de culoare portocalie cu mult albastru
crinolinele lor albe le ieșeau de sub fuste
până pe picioarele goale
iar la templu aduceau fructe de rodie și lumânări
un băiat din Palat se juca cu boabele întregi de piper
le mărunțea, fin, cu o râșniță veche
și apoi le amesteca prin praf de șofran auriu-palid
cred că era un băiețel drăguț, dar suferea de autism.