ȘEZUSEM ȘI PLÂNSEM precum Nichita și T.S.Eliot, David

Aceasta ne e țara unde cactusul înflorește,
torente de nisip ne ucid copiii și amintirile românești,
nu poți să te bucuri pentru că un alt mâine falsifică
răspunderile guvernului,
ruga noastră fierbinte e legată la ochi și vorbele cusute cu ață albă
șezusem și plânsem pentru Insula Israel
cuvinte nerostite mi se ascund în inima care așteaptă să explodeze
până și vântul își caută vrăjmașii care-i stau în cale, (doar marea mă calmează),
și răstoarnă tot, florile din glastră, și tot ce-i răsădit cu migală în balconul pandemie.
***
numai tu îți vezi de drumul tău să adâncești falia dintre noi
să nărui toate visele cu un târnăcop de cuvinte universal.
nu cutez să privesc înainte
starea e viscerală…
nu mă urî pentru că ți-am ghicit gândurile demult
loialitatea e în suflet precum o floare de lotus oferită cuiva
dar anii au trecut degeaba, mi s-a stors sufletul ca o rufă pusă în mașina de spălat-
mâine, știu ai altă față de diamant brut-
mămăliga și caviarul... o masă decentă acum,
altădată era un vis la un pahar de vin undeva într-o pădurice verde!
m-ai pierdut ca la cărțile de joc însemnate cu cerneală simpatică.
SHANA TOVA!


bianca marcovici