Delicatețea și dezgustul,
doi D sub formă de statui de femei
Pe bulevardul principal din orașul Bărbaților.
Azi e mai călduț afară și ne-am hotărât să ne lăsăm
puful subțiorii să transpire ca un pahar rece de suc de portocală.
Azi purtăm ochelari de soare și iubirea aleagă de noi
ca o pisică răpănoasă și se-ascunde printr-un cotlon de casă părăsită.
Am toate goblenurile cu lavandă legate de picioare
Am urechile găurite, sângerânde și miros a cuptoare încinse.
Cum se traduce pasiunea mistuitoare ne spune o prezentatoare de știri
și noi zâmbim la ea, că e fată bună și deșteaptă, a făcut ceva în viață
nici tac-su n-ar fi crezut și câteodată, când o vede, îi lăcrimează ochii
îi ascunde repede și se face că se duce la frigider să-și ia o bere ieftină.
Avem aici, în mijlocul orașului, o fântână arteziană care cântă,
o nimfă de piatră pe care se așază porumbeii când obosesc.
Curge spumos, curge adânc, prin toate vinișoarele ei, ca niște dungi de pisică răpănoasă.
Fântâna sclipește în mijlocul nostru și noi cântăm cu ea și uităm
cine ne-a născut.
Pe-ale cui picioare ne-am așezat picioarele când am învățat să valsăm
cine ne-a dat să mâncăm sâmburi de cireașă, cine ne-a cusut puloverul rupt
după un fotbal agitat în fața scării.
Uităm și ne clătinăm, apele reflectă ochii bulbucați
gurile lacome, brațele pătrate. Noi dormim și iubirea, ca o pisică răpănoasă,
vine și toarce la picioarele noastre și noi visăm, visăm o gură de aer spumoasă și adâncă
în care să ne înfigem dinții de lapte.
Am toate săpunurile voastre în clăbucii pielii mele uscate
Vorbiți despre pântece zbârcite, sărutate de plapume goale
bate miezul nopții într-un buric umplut cu toată roua florilor
din grădina lumii.
În orașul nostru cântăm cu fântânile și uităm ca pietrele
unde ne sunt picioarele legănate.
O pisică răpănoasă ne scuipă și noi o scuipăm pe ea.
Animale de pradă față în față, ochi în ochi
creștem cum crește iedera pe ziduri, udați de apa fântânii
care cântă necontenit un cântec de leagăn.