ce noapte potrivită
să ne gândim la mama
la butuci de vie uscați și saci de rafie
la tata chitit lângă sobă pe fotoliul din catifea vișinie
cu ceva carte în mână
și mama afară în frig cu mucii până în vine
dând cu piciorul în butucii vieții
cu fularul ăla verde pe cap fălcile umflate de la abcese
în cântec de tuse
dă cu piciorul în butucii uscați și dacă se rup
îi strânge în saci de rafie
că-i frig iarna ne dârdâie obloanele
iar tata citește lângă sobă
și nu vrem să răcească
nu mai avem altul și eu țin la tata
și mama la mine dar eu n-o salut când trec pe drum
și îi văd spatele
încărcat cu cioate