Cobor cu aripile deschise
Plină de nuanțe calde și golită de umbre.
Sunt ca o briză de vara ce-ți mângâie tâmplele,
Sunt dor pe care nu-l poți pierde
Sunt inspirație și expirație
Sunt foc și apă la un loc
Sunt porumbel ce zboară deasupra mării albastre.
Sunt amestec de culoare
Și mă aflu între cer și pământ.
Sunt ață ce te leagă de infinit
Sunt Suflu Divin ce urcă mereu.
Și dacă am coborât sa prind rădăcini,
Îmi voi topi iubirea in pământ,
Pentru ca ploaia sa ma ducă inapoi.