poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-08-31 | |
În casa în care m-am născut
acoperișul era mut și orb și plin de tainice tăceri când vântul nu sufla. Pe coama lui, asemenea unui balaur, țigle de aur și îngeri purta adunându-i în dolia din poala sa. Și părea că în pântec poartă înțelesuri nelipsite de soartă, pe care gura a le rosti ori cuvânta, ori a le înghiți nepovestite, trosnite ca sunete de gând ce ca din pământ izvorâte umblând prin în carnea nu ar putea. Așa că tata pe margini l-a îmbrăcat cu scânduri rămase dintr-un pat ca să își poată dormi liniștit adâncul de sine îngândurat. Și lovindu-l între apus și răsărit i-a pus deschizătură de vânt spre a își slobozi trosnirile, unduiri de valuri, spre depărtarea abisală a tăcerilor sale. Îmi amintesc cum pășeam pe acest acoperiș împietrit ca într-o umbră de mult. Încă îi simt în talpă solzii de aur cald cu care acoperea pântecul ce m-a purtat. Azi pare a fi un singur cuvânt prins într-un ochi de năvod. Coama lui însă e umbra în care mă zbat.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate