dar noi nu ne luam în serios
(nu ne luasem vreodată!)
nici atunci când rosteam dramatic
trecerea mugurului înspre fruct
inechitatea dintre zi și noapte

alunecarea asta continuă...

abrupți concurând definițiile geometrice
imaginam o terță persoană care să ne substituie
fără drept de apel preluându-ne maldărele de datorii
erorile lipsurile orele terminate

excluzând aberațiile rămâneam
martorii eterni ai firului așa de concret
până la dependența de noi
soldată inevitabil cu înfierea spațiului
a vremii din el...

mai trecea înc-o zi...

emoția repetată devenea sentiment
această obsesie aparte păstrându-ne ochii deschiși
nu la realitate


ceva greu de ghicit ne prelungea
zâmbetul tâmp superficialitatea


plecam novici sau mari încăpățânați

experți în arta cuvântului

nu și a existatului.