în ochii tăi cresc trandafiri de apă
privind pe geam a ploilor grădină
ori de tristețe uneori pricină
și-n sete văzul meu în tine-adapă.
aceeași frumusețe porți, senină
cum ți-au mai scris-o alții la agapă
de nemurire, unde țelu-mi sapă,
dar alte vorbe n-am să-ți dau lumină.
fiind pe gura ta deșoapte lector
cuvântul în hârtie ți-l arunc
de bătrânețe-i ud poemul prunc
și desenat în al tăcerii vector.
de soare iese, rază dând întruna
mai țin o lacrimă să spăl minciuna