poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-08-10 | | Pe rând se duc izvoarele-n departe, iar tulnicele cântă-n Maglavit, eu scriu pe frunze carte după carte, tu faci orice e mult mai de iubit. Că-s lumi întregi în ochii tăi de noapte și-i iarba verde-n ochii tăi de zi că-s pas cu pas pe calea ta de lapte și-n altceva nici nu m-aș hărăzi. Că-n pielea ta se coace-o galaxie și-o trecere a sferelor în cânt, când doar cometă-s, ce-ar putea să-ți fie măcar cât umbra râmei sub Pământ. Că mierea-n tine cât în vis de urs e și-n orice gest, și-n mersul legănat, că ploile de stele ți-au fost scurse în trup ca-ntr-un miracol înstelat. Că-s zori de vis în degetele tale, de mi le plimbi pe buze ca-ntr-un joc și-apoi, trecând prin orele astrale, de pleci un timp, eu nu mai sunt deloc. Că mi se-ntâmplă, fără încetare, să cred că orișicând m-aș fi născut, nu aș fi fost nicicum din întâmplare, ci doar menit pentru-a te fi avut… Îți mulțumesc… De lumea minunată, ce mult mai mult decât am scris îmi ești, n-aș fi ştiut, desigur, niciodată, de nu s-ar fi-ntâmplat să mă iubești…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate