A venit inocent, ochind clepsidra
cu zâne de nisip și heruvimi.
Mi-a cerut mai apoi voie să-i dau
vorbele care sparg sticla.
Mi-a plâns ca un criminal fără crimă
în lividele mele brațe de leș.
Mi-a dat o lunetă către stelele bătrâne
să-mi lumineze pupilele întunecate.
Nu mi-a sorbit lacrima
de dinainte de a muri,
stropul de cer în care-l aștepta
explozia...