era martie
începuse să ningă şi noi
ieşiserăm subit din aria vizuală
a chelnerului între 2 vârste
cu şorţ impecabil şi iubire terminală

globuri uriaşe se loveau frenetic
de capetele intrate-n indiferenţă
un bărbat vânjos cândva
o femeie demodată
cântecul răguşit

din paharul spart se prelinsese
fără drept de apel
băutura sângerie

ninsoarea încremenise:

şi m-ai văzut!

altfel decât mă descria
privirea buimacă a celorlalţi
multiplele straturi
zâmbetul stând să cadă
sub ghilotină

eram o fetiţă
cu cizme din lac
cu mult puf pe margini

cochetă sau speriată
îmi vedeam de jucării
avea timpul un fel anume
de-a-şi face simțită prezenţa

....am dat muzica tare
până la catifelarea durerii
mi-am înfăşurat ţipătul
într-o fâşie galbenă
un rest – cine ştie de când rămas
de la rochia cu bretele a păpușii rusești?

Gata! Gata! – se auzise Mama
şi izvoarele îşi reluaseră cursul
ca şi cum


nu-ţi povestisem niciodată....


era martie

nimeni nu-şi amintea

succesiunea anotimpurilor