poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 749 .



Nu e destul
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [VIS_REAL ]

2020-07-24  |     | 




Să-mi împletești în noapte cerul
și păsări să îmi pui cercei,
când viața mi-o răscumpăr cu un cidru
și flămânzesc sub florile de tei!
Nu e destul,
să mi se-nchine îngeri,
genunchii să îmi sângereze rouă,
să mă regenerez din purpură de stea
să mor subit apoi,
sub secera lunii, cea nouă.
Deschide-mi cale,
prin munci herculiene
și pruncii i-aș ucide dac-aș vrea,
mi i-aș planta apoi ca pe semințe,
să încolțească, doar când vremea-i grea.
Nu e destul,
ca mâinile să-mi plângă,
când unde clipocesc în noaptea ta,
îmi sting lumina și n-o las să cadă,
într-o Dumnezeire falsă,
care nu este jertfa mea!
Tu spune-mi că-i destul,
când sfinți din ceruri,
urcând abrupt pe culmea unui nor,
se risipesc fără regrete-apoi
în negre hăuri, ca niște pitulici,
sub un polog de vreme rea.
Să cred că e destul
să scriu istorii,
când tu o cruce-mi pui la cap,
ori să mă îlăcrimez cu smirna și otrăvuri,
mocnind foc viu într-o înstrăinare grea.
Nu!
Nu e destul,
pace să-mi fii în dimineți apuse,
când cerul este streașină la case,
când gândul îmi despică-n nori crevase,
cu Dumnezeu să stau în tihnă la o masă.
Nu e destul,
ca Zeus să-mi despice cerul,
Apollo să îmi scrie-n tihnă poezii,
Hermes o liră să îmi născocească
și Hera să îmi dăruiască fii!
Nu e destul,
Oracolul s-ascult ce spune
și legii lui slugarnic eu să-i fiu
și nici în tunet, să-mi înăbuș vise,
ori în vâltori albastre pe veci să mă afund.
Este destul
ca soarta, să o înfrunt războinic
și-n țeapa nopții să o trag de-aș vrea,
încet și pe-ndelete sub bolțile păgâne,
trecutul să-mi îngrop, de s-ar putea!
Oare-i destul?

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!