A nu ştiu câta Lume Nouă
se ascunde în genele sau în
pumnii noştri fertili, încât
nu vom da de ea nicicând,
preferând să asistăm orbi
la geneza
sticlelor care nu vor fi
umplute niciodată, în care
nici întârziaţii istoriei nu-şi
vor trimite mirosurile.

Teatrele se vor refugia în
dulapuri abia evacuate,
comediile rămânând doar
cu misiunea de a dezvălui
cum reuşeşte praful să urce
pe scara socială. Singurul
erou de tragedie va fi stropul
de vin scăpat din pahar în
mijlocul scandalului.

Iar la urmă va fi detunată
bomba care va pune capăt
tuturor numelor şi fantomelor
cu care se droghează sinapsele,
întrebările din totdeauna
ascunzându-se în ziduri şi
prefăcându-se în licheni pentru
a supravieţui.