| 
		poezii v3  | 
		Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
| 
		 | 
	
		
 | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]()  | 
    
    
     | 
    |||||
| 
	
 
		  agonia ![]() 
 
■ ANTOINE sau despre iubire È™i alte aplicaÈ›ii 
 Romanian Spell-Checker Contact  |     
    
 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2020-07-15 | | 
Ca pasărea din propria-mi cenușă 
      Renasc după ce mor în fiecare zi, Crescându-mi aripi albe peste corpul gri, Mă dezleg singură de-a mea cătușă. Ridic semeață capul către soare Când ziua-abia mijește înspre răsărit, Ca un vlăstar de mult timp adormit Înmuguresc și mă înalț în zare. Voi fi mereu pasărea ce se zbate Cu aripile-ntinse către asfințit, Învăluită-n florea ce veșnic a-nflorit, Voi adia cu vântul înspre eternitate. 
  | 
    ||||||||
| 
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
  |||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate