sunt cea mai frumoasă versiune a ta
când nu știi că zilele sunt mai lungi decât nopțile
undeva în colțul camerei
scriu
te privesc
să nu-mi vină în minte cuvinte
de dragoste
mă rog să nu iert pe nimeni
să nu-mi vină în inimă mai mult sânge decât pot înțelege
chiar dacă merg mai greu
și nu știu să deosebesc anotimpurile
rămâi undeva deasupra cu idei despre cum am putea să murim
astfel încât lumea să ne țină minte
mai mult
prietenii să creadă
că dragostea poate trece dincolo de orice durere
și că
durerea poate fi confundată cu cea mai mare plăcere
tu
cu părul tău
moale ca un strat de păsări prin care soarele își face lucrarea
tu cu ochii precum teama că viața poate greși
iar în spatele scenei
eu
ascult ce spun oamenii
care se pricep să ascută cuvinte

de parcă în copilărie am urât să mă joc cu păpușile
îmi petrec nopțile pe străzi
aștept mașina de lapte
și mă bucur când ploaia se scurge în canal
mirosul refulează
și le aduce aminte vecinilor
că nimic nu e sigur

și tot eu intru pe geamul deschis
respirând mai repede decât inima ta
îți mângâi fruntea
patul
nu mă apropii mai mult de teamă că se va auzi ceasul
și ochii tăi vor face din mirarea camerei
un motiv de întoarcere

iubirea înțelege ce înseamnă
să dai viață cuiva
pentru totdeauna
devine parte din tine

și dacă îmi vor pune cătușe
îmi voi imagina starea de asediu a unui trup din care lipsesc nervii
și cunoștința despre dumnezeul
neînviat încă