cântă în ochii tăi de muiere lumină
în trupul Domnului nepămânții cu zborul înfipt,
în feminitatea ta de hârtie
a scrie spre vindecarea clipelor de timp,
timpul a intra în intoriorul clipei
în nașterea-mi umbrei,
lumina ta ivind-o sub întâmplarea în cale a stihului meu,
uneori nimerit, cu trup aproape

țin poezia la distanță, e bolnavă de morminte
cuvântul meu e o secetă într-o glie cu pâine
în teatrul nimicului slovei încă nu s-a lăsat Cortina

întru încă nelocuirea lui mâine