Vine o vreme când, din nebunie,
Sau, poate, din plăcere, pe-undeva,
Omul își taie aripile ca să-nvie
Și-și schimbă calea pe care călca.

De era jos, de-odată se ridică,
Iar de e sus, el jos se va afla,
C-așa e soarta noastră chibzuită
Să fim în toate părțile din ea.

Mereu în viață roata se întoarce
Indiferent pe care drum alegi,
Cu pașii mici sau sus pe picioroage,
De vrei să mergi, pe ambele le-ncerci.

Așa că nu e de mirare că destinul
Din domn te face câteodată cerșetor
Sau că din slugă te schimbi în stăpânul
Celui ce nu demult era dominator.