poate sună nociv
gândul că aș putea fi de folos unui ideal spiritual
dacă viața
nu ar scoate la suprafață
vezi tu
divinul din mine
contemplă pereții crăpați
de amfetamine

și dacă pietrele ar vorbi
praful se așază în neorânduială
de parcă ți-ai fi lepădat hainele
în grabă

te-aș iubi ca pe una dintre fecioarele neînțelepte
dar ai un motiv ascuns
nu cred că sunt partenerul romantic
potrivit pentru tine
așadar
de ce ai vrea
să mă îndrăgostesc poate deveni obișnuință
obișnuința
dureroasă plăcere
până la viciu
îmi obișnuiesc pielea cu mânerul hexagonal
al unui sărut
ieșit din comun

și totuși îmi e teamă
că mă voi trezi pe vreo alee
buzunărit
de vreun cerșetor cu zâmbetul înflorit pe față
și nu-mi voi putea lua privirea de la fâșia de cer
dintre blocuri