eu m-am născut într-un sătuc de deal
unde am învățat primele rugăciuni
unde am învățat să nu rostesc minciuni
și să iubesc frumosul sfânt Ardeal.

îmi amintesc copilăria mea din bojdeucă
de căldura mamei cu dragostea în sân
de patul cu pled alb și saltea de fân
de firea mea ștrengară zăpăucă.

îmi amintesc de plimbări prin pădure
când tata mă ducea să culegem ciuperci
când strângeam în poală chiar și melci
cum îmi umpleam găletușa cu mure.

îmi amintesc de scăldatul în rău
în pielea goală dar mereu fericită
când săream în valuri din bătrână răchită
și nu puteam să-mi țin fanteziile-n frâu.

îmi amintesc de verii mei primari
când ne jucam cu o minge din cârpă
când ne dădeam cu sania în vechea râpă
și nu credeam că vom fi și noi mari.

aveam două capre le duceam la păscut
și-mi potoleam setea cu laptele dulce
nu știam de griji care să mă încurce
și timpul îmi părea onorabil plăcut.

îmi amintesc că îmbrăcam rochia mamei
brodată la guler cu dantelă albă
și îmi puneam în gând frumoasă salbă
și rozariul cu cruce din colțul ramei.

îmi amintesc de mersul la biserică
de cântecele mamei aproape de altar
mă ridicăm mereu pe un spătar
voind să ating și eu lumina sferică.

îmi amintesc de Duminici cu hore în sat
când părinții mei pluteau peste opinci
nu știau atunci de suspine și frici
doar bucurii spre cer au propulsat.

îmi amintesc de mama la război de țesut
țesea pleduri și ștergare zi și noapte
îi auzeam mereu rugăciunile-n șoapte
lacrimi în ochii ei adesea am văzut.

tata avea o vie și ce mult o iubea
o îngrijea cât era vara de lungă
urcată pe araci cât să o ajungă
roadele-i dulci bogate le vindea.

mă amintesc în cireșii mătușii Ioana
bucurii zemoase dulci aveam pe săturate
strângeam în mine amintiri nemăsurate
și seara adormeam când sărutam icoana.

șapte ani Acasă au fost plini de iubire
de o credință care cuprindea tot cerul
în izvor de taina mi-am umplut ulciorul
exprimam recunoștință prin vorbire.

îmi amintesc de vremea cu colinde
când satul îmi umplea traista cu merinde.