De orb am fost, am fost cu mine
Am străbătut deșertul tot
Căci nu există cine-a spune
Că e mai mult și eu nu pot.
De am fost surd, făr` de a vrea
A fost să fie doar tăcere
Căci doar ce-i liniște, e-n taina cea
Pierdută-n vântul cu putere.
De n-am avut miros la cele
Crezând că simțul nu e bun
Am regăsit chiar fără vrere
Să spun acum, doar rămas bun,
La cele palide, haine
Pierdute în desiș de lut
La cele ce atunci când vine
El gândul bun, e doar tăcut.
Sunt trepte poate spre înalt
Sunt trepte ce ne fac mai buni
Sunt trepte spre un loc mai cald
Speranța stă printre tăciuni.
El somnul amorțirii line
E amalgam de necuprins
Căci ce e rău, nu e din bine
Dar ea dorința-i foc aprins.