Carl Sandburg

Brâncuși

Brâncuși este un insolit;
Rezervă bilete de călătorie
dar fără o destinație anume;
un peregrin cu bagajul făcut
dar fără un plan de plecare;
ah da, Brâncuși este uluitor
el înțelege bine păsările și craniile
știe poziția părului buclelor
și a șuvițelor de pe capul unei femei,
le cunoaște atât de bine
încât știe de unde vine
și cum este așezat fiecare fir de păr;
el înțelege tainele celor dintâi
și ancestralilor fauri de forme.

Să nu sărim astăzi cu gura pe Brâncuși
Fiindcă nu s-a dumirit încă
nu s-a hotărât, nu este gata
să ne spună destinația,
sau dacă a sosit timpul
și dacă este hotărât să plece;
O Brâncuși, ai pus chituci
pe prispa casei tale la soare
să se zbicească îndeajuns
să se întărească astfel ca tu
cu mâinile tale înăsprite,
cu dălțile și maiurile tale, Brâncuși
să prefaci din păsări conuri
și din cranii ouă –
inima ta însuflețită de năzuința
că vei dăltui în sfârșit conul, oul
menite să mai dăinuie
chiar și după ce pământul
se va topi într-o nebuloasă
și ce va mai fi să rămână
va fi doar acel con, acel ou.

Brâncuși, tu nu ai da un anunț
în ziare prin care să-i aduci la cunoștință
lui Dumnezeu ca ar fi spre folosul său
să vină și să te vadă;
n-ai putea fi un ipocrit sporovăind
rugăciuni lui Dumnezeu cu nemiluita;
n-ai putea deveni irevernțios la pertu
cu Dumnezeu ca și cum ți-ar fi vecinul
căruia să-i numeri rufele de pe frânghie;
vei pleca bânguind, gângăvind ori bodogănind,
ori tăcând chitic precum un șoarece
în podul bisericii când orga revarsă
un ocean de unde luminoase
peste piscurile însorite ale țărmurilor;
dar dacă Dumnezeu va hărăzi un ungher
pentru odihna unui sac de oase neostoite
acel ungher negreșit va fi pentru tine,
va fi pentru tine, Brâncuși.

Traducere de Marin Mihalache


Chicago

Abator de Porcine al Lumii,
Fabricant de Scule, Stivuitor de Grâne,
Dirigent al Căilor Ferate și Intendant al Transportului Național de Mărfuri;
Impetuos, înfăcărat, cutezător,
Orașul Omoplaților Lați:

Îmi spun că sunteți libertini și îi cred pentru că v-am văzut
sub lămpile de gaz femeile fardate ademenind pe feciorii de la țară.
Și îmi spun că ești nedrept și le răspund: Da, este adevărat că l-am văzut
pe pistolar ucigând și lăsat liber pentru a ucide din nou.
Și îmi spun că ești indolent, iar răspunsul meu este: Pe fețele femeilor
și ale copiilor am văzut semnele halucinante ale foamei.
Și după ce am răspuns, mă întorc încă odată către cei care clevetesc
acest oraș al meu și le servesc propriul vicleșug zicându-le:
Arătați-mi un alt oraș cu capul înălțat cântând cu mândrie
că trăiește atât de vioi și de dur și de intens și de frumos.
Izbăvit de blestemul trudei sisifice repetitive, iată dovada
bravurii bărbătești spre osebire de moliciunea micilor orașe.
Feroce precum un câine cu limba scoasă gata de atac, insidios
ca un sălbatic împotrivindu-se vitregiei soartei,
Cu mâinile goale,
Săpând,
Demolând,
Plănuind,
Construind, dărâmând, reconstruind,
Prin fum, cu praf peste toată gura, râzând cu dinții albi,
Sub povara teribilă a destinului râzând cum râde un tânăr,
Râzând ca un pugilist nesăbuit care nu a pierdut niciodată o rundă,
Mândrindu-se și râzând că sub închietura brațului este pulsul și sub coaste inima
Râzând!
Râzând impetuosul, aprigul, tumultosul râs al Tinereții, pe jumătate dezbrăcat,
asudând, mândru că este Măcelar de Porcine, Fabricant de Scule, Stivuitor de Grâne,
Dirigent al Căilor Ferate și Intendantul Transportului de Mărfuri
al Națiunii.

Traducere de Marin Mihalache


Portul

Strecurându-mă printre ziduri dărăpănate
Pe lângă ușile unde femeile trase la față
Priveau cu ochii lor supți de foame,
Tulburat de umbrele mâinilor tremurânde,
Din înghesuiala dintre zidurile dărăpănate
Brusc m-am trezit la marginea orașului
În azurul detonant al lacului,
Valuri adânci irupând sub soare
Sub spuma de la țărmul arcuit;
Și în furtuna de pescăruși
Puzderie de aripi cenușii
De vintre albe zburând
Virând și rotindu-se nestingherite.

Traducere de Marin Mihalache